Copilul din tine castiga intotdeauna, te zbati degeaba

De fapt, daca ar fi sa privesc altfel lucrurile, e bine ca a castigat acum si nu mai tarziu. Ieri s-a dus o lupta crancena intre adultul responsabil, cu proiecte bine stabilite, cu finantele organizate la linie, cu o gestiune demna de abilitatile lui Hagi Tudose si copilul din mine, un copil care nu s-a tavalit niciodata pe jos in magazin ca sa-i ceara mamei o jucarie, dar care ieri a racnit cat l-au tinut plamanii ca fara un obiect vazut cu o zi in urma nu poate sa traiasca si pace.

Asa ca, dand la o parte convingeri vechi si rationamente de tipul "nu suntem sclavii consumerismului", am mers tinta spre locul faptei si-am savarsit "crima". Nu, n-as fi vrut sa ma intalnesc ieri cu mine pe strada, dar ce bucurie odata dorinta indeplinita. Luati aminte ca astfel de evenimente se-ntampla rar, cam la 4 ani si pe luna plina, asa ca inca mai am toate scuzele din lume de partea mea.

Ieri am facut fericit copilul din mine care, cu siguranta, plangea din motive numai de el stiute pe care inca nu mi le-a dezvaluit. Asa cum, de multe ori, copilul care am fost cu totii candva ne trage de maneca si ne spune pe unde sa o luam. E vocea aceea care ne insenineaza chipul fiindca are cea mai linistitoare tonalitate si e vocea aceea care ne spune ca o sa fie bine fiindca meritam ce-i mai bun. E vocea care are intotdeauna dreptate fiindca, asa cum mi-a spus un prieten, copiii sunt cei mai inteligenti oameni din lume.

Am stiut ca e o bucurie de moment, dar am invatat o lectie pretioasa: copilul din noi castiga intotdeauna sau, cel putin, trebuie lasat sa castige. Fiindca asta ne va duce mereu pe drumul bun, drumul presarat cu sinceritate fata de noi insine, un drum care nu va fi poate cel mai bogat din lume, cel mai stralucitor si cel mai lin. Dar va fi drumul care ne va umple inima mai mult decat orice alt succes pe care l-am castigat ascultand de adultul in care ne-am transformat peste noapte.

Pana la urma, tine de alegerea fiecaruia pe cine vrea sa lase sa castige. Eu stiu insa ca decat sa se caste o prapastie prea mare intre cine eram in copilarie si cine sunt, mai bine sa-l fac mai des fericit pe copilul asta pentru ca, uite, da cele mai bune sfaturi.