Actualizare status: Esuez

Poate asa reactioneaza prietenii mei, dar, de fiecare data cand spun ceva negativ, de genul "E tare greu sa gasesti o slujba acum", primesc 0 like-uri, 2-3 comentarii, mai ales "fii tare!" sau " :( " 

Este clar ca cei care au vazut postarea cu bunicii au vazut-o si pe asta cu slujba, dar nu au vrut sa intercationeze cu ea, chiar daca as fi avut mai multa nevoie de ei.

Prioritizand implicarea numai la postarile despre succes, perpetuam acaesta cultura online a insecuritatii si, asadar, a lipsei spatiului de exprimare a esecului. 

Daca retelele de socializare sunt doar spatiul unor interactiuni superficiale, nu conteaza prea tare. Laudele pot continua, la fel ca raspunsurile noastre pasive. Realitatea este insa ca din ce in ce mai multe experiente sunt traite online, de la conversatiile pe Skype la entertainment. Caci, nu-i asa, Silicon Valley vrea sa credem in promisiunile unei lumi mai conectate via web.

Cand vine vorba despre exprimarea publica a emotiilor, doar lucrurile bune par a fi primite cu bratele deschise. Consecintele unei astfeld e dinamici trec dincolo de teama de a corespunde unor standarde false si dincolo imaginea de sine nesigura pe acre ne-o cream. Ne punem, de fapt, in pericol, existenta unui spatiu pentru vulnerabilitate si sprijin pentru ceilalti la vreme de rastriste.

Daca scriu acum ceva negativ, ca urasc fostul loc de munca unde am suferit enorm, de exemplu, voi strica imaginea unei puternice femei de succes care le are pe toate. Daca va citi asta un viitor angajator probabil ca el va deveni un fost posibil viitor angajator. 

Afisarea esecului ii face pe oameni sa se simta inconfortabil si nimic nu sperie mai tare o persoana puternica decat vulnerabilitatea la care nu i se raspunde cu reciprocitate.

Cand suntem martorii durerii cuiva care este afisata inline, o inramam asa cum ne convine pentru a o putea digera. O putem ignora. Putem s-o trecem cu vederea ca fiind o vaicareala. Sau ii raspudnem cu platitudini. Si trecem peste posibilitatea unei interactiuni umane reale, cum ar fi ridicarea receptorului si formarea numarului celui in suferinta.

Si nu este de mirare. Lumea virtuala nu a fost creata pentru a include durerea, ci pentru a creiona o existenta aspirationala.