O schimbare de perspectiva. Micile obsesii care ne tin pe loc

De multe ori, nemultumirile apar fiindca ceea ce ne imaginam noi ca trebuie sa se intample nu se intampla. Iar aceste imagini pe care le proiectam nu fac decat sa construiasca un tipar pe care vom incerca ulterior sa-l aplicam asupra fiecarui aspect din viata. Surpriza insa! Nu se va potrivi aproape niciodata, iar aceasta hotarare a noastra de a continua cu acelasi tipar devine un izvor nesecat de dezamagiri.

In primul rand, ar trebui sa renuntam la ideea ca ar trebui sa fim recompensati pentru tot ceea ce facem. Cei mai multi dintre cei care isi doresc mai mult decat au nevoie sfarsesc prin a pierde tot. Lacomia si egoismul nu sunt caile potrivite in viata. Cei mai nefericiti oameni din lume inca se intreaba: "Mie ce imi iese la afacerea asta?".

Un experiment recent a demonstrat ca recunostinta este unul dintre cele mai bune mecanisme care ne umplu viata de fericire. Rugati sa-si exprime in scris sentimentele fata de o persoana care ii inspira si pe care o admira, participantii la experiment au fost mai apoi indemnati sa contacteze telefonic persoana in cauza si sa ii citeasca ceea ce au scris. In urma unor noi teste sub forma de intrebari, s-a constatat ca starea de bine a tuturor celor implicati crescuse considerabil.

In al doilea rand, ar trebui sa uitam de rezultatul final al unor lucruri, situatii, proiecte. Fiindca viata este imprevizibila si un obiectiv prea fix ne poate face sa pierdem din vedere micile si marile bucurii care ne insotesc pe parcursul vietii.

Implinirea noastra se produce atunci cand stim ce vrem sa facem si cand ne bucuram de fiecare proces in parte care ar trebui sa ne aduca mai aproape de scopul final. Atunci cand stim sa ne bucuram de mijloacele si imprejurarile prezente si sa aducem astfel bucurie in vietile noastre, rezultatul final nu ne va mai conditiona fericirea prezenta fiindca, din nou, nu sfarsitul unei povesti conteaza, ci povestea in sine.