Greseala de management: Asumarea aceluiasi risc pentru toate investitiile efectuate

O firma poate fi privita ca un ansamblu de activitati sau proiecte, fiecare dintre acestea avand riscuri diferite si ca atare randamentele solicitate de catre investitori pentru resursele angajate in aceste proiecte pot fi diferite. 
 
Sa luam spre exemplul cazul unei companii care se ocupa cu fabricarea de articole sportive cum este cazul firmelor Adidas, Nike, Reebok etc. Daca  una dintre aceste firme doreste de lanseze un nou proiect pentru fabricarea unor articole sportive destinate unui segment distinct de piata, cum ar fi echipamentele pentru practicarea alpinismului, investitorii pot aprecia noua activitate mai riscanta si ca atare pot solicita un randament superior pentru resursele care vor fi angajate in acest proiect, fata de celelalte activitati ale companiei, sau pot in egala masura considera comercializarea aceastor produse ca fiind similara din punct de vedere al riscului implicat cu alte produse comercializate de catre companie si ca atare nu vor solicita o marja aditionala de rentabilitate.

In schimb, daca firma Adidas se decide sa investeasca intr-un proiect care presupune constructia unor centrale eoliene intr-o tara din Orientul Indepartat cu siguranta randamentul pe care il vor solicita actionarii companiei cat si furnizorii externi de capitaluri, cum ar fi institutiile bancare sau fondurile de investitii pentru o astfel de investitie va fi unul superior, deoarece dispersia asteptata a rezultatelor, ca masura a riscului estimat va fi superioara. 

In concluzie este gresit sa pornim de la premisa ca rentabilitatea sau randamentul solicitat de catre investitori este acelasi pentru toate proiectele de investitii derulate de catre o companie si spre exemplu sa folosim rata dobanzii pe care o plateste o companie pentru finantarile contractate de la banca drept randament asteptat pentru evaluarea proiectelor de investitii viitoare.