Ceea ce nu vedem, dar exista

Uitam, din aceasta cauza, de unele lucruri pe care incepem sa nu le mai vedem pana ajungem sa credem ca nu mai exista. Imperfectiunile intra in aceasta categorie. Nimic nu e perfect. Lumea nu e perfecta si nici oamenii nu sunt. Sa nu uitam ca defectele ne amintesc de faptul ca suntem unici si ca, de multe ori, exact ceea ce incercam sa ascundem ii va face pe altii sa descopere ceva frumos in noi.

Trebuie sa ne acceptam defectele si sa ne recunoastem greselile. Sa nu ne ascundem si sa nu mintim. Sa gasim un mod de a face fata adevarului, de a indura consecintele realitatii si de a merge mai departe. Atunci cand nu suntem sinceri cu noi, nu suntem sinceri nici cu ceilalti.


Sa nu credem ca suntem asupriti de conditiile prezente fiindca cele mai multe lucruri din jurul nostru pot fi schimbate. Si, chiar daca ne vine greu sa credem, putem fi platiti si daca ne indeplinim visul. Dar, evident, asta insemna sa muncim foarte mult si sa dovedim ca ne ducem pana la capat pasiunea si o transformam in ceva tangibil.

Munca interesanta devine un stimulent permanent. Doar grijile si lipsa de interes fata de ceea ce facem sunt factori care ne storc de energie si ne descurajeaza. Cu totii ar trebui sa avem hobby-uri si sa ne cultivam pasiunile. Daca avem grija sa ne dezvoltam interesele, vom reusi sa descoperim in noi abilitati de care acum nu ne credem in stare.

Daca iubesti ceea ce faci si devii foarte bun in activitatea respectiva, atunci vei reusi sa faci acel lucru de o mie de ori mai bine decat multi altii. Secretul e sa gasesti punctul comun dintre ceea ce iubesti, lucrul la care te pricepi si lucrul pentru care oamenii te-ar plati.