Larry Page si dragostea

Fraza cu cea mai mare greutate pare a fi urmatoarea: "We have always wanted Google to be a company that is deserving of great love" (Am dorit intotdeauna ca Google sa fie compania care este demna de o mare iubire, tr.n.). E imposibil sa nu ne miste declaratia, in ciuda oricarui tip de realism sau ironie ne-ar trece prin minte. 

Declaratia de intentie a Google, aceea de a nu face niciun rau ("doing no evil") si de a incerca sa faca lumea un loc mai bun ("trying to make the world a better place") poate sa nu fie diferita de politica oficiala acelorlalte companii de anvergura asemanatoare. Si se prea poate ca dorinta arzatoare a lui Page ca Google sa fie iubit sa aiba de-a face cu nevoia de a-si tine aproape fanii curtati de atatia altii. Insa miscarea ce pune in fata DRAGOSTEA este una geniala, caci este unul dintre putinele motive pentru care majoritatea isi asuma orice tip de risc.

Primirea discursului nu a fost una senina. Financial Times considera ca Page a dat dovada de megalomanie cerand lumii sa-i iubeasca creatia. De ce? Trebuie neaparat sa vorbim numai de bani? Trebuie sa interzicem sentimentul? 

 

Nu se poate sa separam ideea de dragoste de nimic din ceea ce facem, mai ales daca avem in vedere cat de atasati suntem de Internet. Avem incredere in companiile care ni se deschid prin acest mediu si ajungem dependenti de ele, atat practic, cat si emotional.

 

Oamenii cred din ce in ce mai putin in banci, dar sunt constant atasati de Internet. Au incredere in el. Daca adaugam la asta intimitatea creata in cadrul relatiei, notiunea de dragoste nu mai pare atat de absurda.

 

Acum cativa ani, Internetul era ceva de care ne ocupam in timpul vietii noastre. Astazi, viata noastra este ceva ce ni s-a intamplat in timp ce eram online. Inimile noastre nu mai sunt pline de prieteni sau familie, ci de creatiile companiilor care traiesc pe net. Relatia este una permanenta si are, inevitabil legatura cu dragostea.

Google a intrat in cotidianul multor oameni. Legatura se bazeaza pe interese reciproce, pe dependenta si pe promptitudinea raspunsului. Si mai e ceva. Relatia cu Google a devenit si una afectiva. Noua ne e frica sa nu ne tradeze, avand in vedere cate stie despre noi, lui ii e teama sa nu-l parasim si sa alegem pe altcineva in locul lui. Iar nevoia de a fi iubit o depaseste pe cea de a iubi. Este punctul nostru tare, dar si ceea ce ne face vulnerabili. Este ceea ce face Internetul uman in ochii oamenilor. Este ceea ce face ca in ochii adolescentilor viata inainte de Messenger, Google, Facebook, Twitter sau Pinterest sa fie de neimaginat. 

Nevoia pe care si-a exprimat-o Google, aceea de a fi iubit, nu este altceva decat expresia a ceea ce am intuit cu totii: web-ul este un organism viu.