Nu vine Craciunul, vin pff-urile!

Daca Sartre spunea ca infernul il reprezinta ceilalti, indraznesc sa-l parafrazez si sa spun ca Grinch-ul suntem noi. Si daca nu stiti cine-i Grinch, cum si de ce a furat Craciunul, inseamna ca v-ati ferit cu indemanare de filmele difuzate la TV in ultimii ani (mereu aceleasi, intre noi fie vorba). Si da, fiti pregatiti sa revedeti si anul acesta tot ce-ati revazut deja anul trecut. Si-n ultimii zece.

Ne furam singuri Craciunul. Il ascundem sub priviri manioase, infuriate parca de stralucirea vitrinelor. "Se exagereaza! Totul a devenit comercial! Americanii-s de vina!".  Ni-l furam prin astfel de clisee si printr-o indarjire pe care am uitat sa ne-o mai explicam pentru ca a devenit ceva firesc. Nu Wal-Mart si nici americanii nu sunt de vina pentru un Craciun "comercializat", ci noi. "Pff, ba americanii!".

Paradoxal, cand se aprinde bradul de Craciun din centrul capitalei, blocam circulatia pe zece strazi. ("Pff, eu am stat acasa!"). Imbufnati, infrigurati, ne ferim parca privirile de tot ce inseamna Craciun. Negam, odata cu luminile artificiale, si ceea ce e frumos si... traditional. Iar tocmai acest cuvant ne scapa din vedere.

Uitam de propriile datini fiindca suntem prea ocupati sa aratam cu degetul si sa ne exprimam (din an in an) cat mai vehement nemultumirea fata de aceasta mare de consumerism (in schimb, intram in supermarket-uri din doua in doua zile si umplem centrele comerciale in fiecare weekend). Sunt lucruri care se bat cap in cap si de care nu tinem cont fiindca nu ne plac zurgalaii de Craciun agatati la gatul caprei vecinului. Si pentru ca tot am amintit de datini (si ce cuvant frumos!), am dat zilele trecute peste urmatoarele versuri: "De n-ai sta proptit pe datini/ Mai c-ai prinde sa te clatini".

Si ne clatinam, iata, ne trezim nesiguri si nemultumiti in fata unui nou Craciun pe care-l naruim cu un entuziasm pe care nu stiu de ce nu-l folosim ca sa impodobim bradul. Asa ca anul acesta ar merge un cozonac facut in casa in loc de unul cumparat. O masa mare pentru toti prietenii in loc de cadouri cumparate pe fuga pentru ca "pff, n-am avut timp".

La sfarsitul filmului, pana si lui Grinch ii intra Craciunul in suflet. Un Craciun "americanizat", daca vreti. Dar Craciun, asa cum il stim cu totii. Cu brad si fara niciun "pff".

Iata si Craciunul in Bucovina: