Ora de lucru de la 9 la 5 trebuie sa dispara

Cu totii trecem prin perioade alternative de acuitate mentala ridicata sau scazuta. Sunt unele zile cand lucram la un proiect peste opt ore, dar altele in care ne impartim in transe timpul alocat muncii.

 

Ceea ce este normal, pentru ca trebuie sa ne aliniam activitatile cu varfurile de energie mentala. Daca stam peste trei ore in fata ecranului calculatorului, ochii ne vor durea si vom dobandi o stare inexplicabila de neliniste. Trebuie sa schimbam registrul, sa-i permitem mintii sa se incarce. 

 

Ziua de lucru de opt ore este o relicva. Are sens in registrul muncii fizice, la fabrica, dar nu ia in calcul ciclul de energie mentala care se aplica in cazul celor care manuiesc informatia. 

 

Abilitatea muncitorului in uzina de a gandi analitic este complet irelevanta. Manuitorii de informatie trebuie sa foloseasca insa constant gandirea creativa si strategica. Iar felul in care o persoana raspunde la un mail sau la un telefon este in drastica legatura cu nivelul sau de energie. Nimeni nu face o treaba excelenta la 5:30 dupa-amiaza, dupa ce a bautut patru-cinci cafele doar pentru a se mentine treaz.

 

In general, exista doua varfuri ale energiei peste zi: dimineata devreme si imediat dupa pranz (nu dupa masa insa). Cea mai productiva perioada este inceputul zilei. Oamenii sunt atunci capabili de sarcini creative, cum ar fi scrisul si rezolvarea unor probleme tehnice complexe. 

 

Dupa cateva ore de munca intensa, nivelul de energie scade si trebuie sa ne concetram pe sarcini mai putin solicitante (sa citim mail-uri, sa corectam articole etc.). 

 

Catre sfarsitul ciclului, mintea ne este atat de neaerisita, incat ne orientam spre „activitati legate de munca” care par productive, dar nu contribuie definitoriu la profit. 

 

Ciclul de dupa-amiaza este similar, dar varful de energie nu este la fel de inalt. 

 

Varfurile si defileurile variaza in cazul persoanelor diferite, dar, in medie, pe parcursul unei zile, exista doar 3-4 ore de productivitate maxima.

 

Cand suntem in momentul in care avem nevoie sa ne relaxam, dar nu putem pleca de la birou si nici nu avem un campus ca cei de Google sau facebook, nu ne ramane decat purgatoriul constant.