N-aduce anul ce aduce instalatorul

Asa ca acel "Mda, o sa-mi ia cam patru ore." se va traduce prin "Hehe, aici e treaba de vreo doua zile".  Aceasta constatare este insa un secret pe care il pastreaza instalatorul in minte cu sfintenie. Tu te prinzi a doua zi pe la unsprezece seara cand in baie inca se rostogolesc suruburi.

Si-n vremea asta, poftind la un dus si jinduind parca la orice produs cosmetic pe care inca n-ai apucat sa-l folosesti (cu gandul ca va fi inaugurat odata cu baia cea noua), nu prea apuci sa dormi din doua motive: de frica apei si de frica vecinei inundata deja de doua ori, cat s-o obisnuiesti cu ideea.

Si treaba aia de doar patru ore necesita mai multe operatiuni. Tu, numitul Nepriceputeanu, te bucuri ca ii poti pasa instalatorului responsabilitatea de a cumpara toata lista cu instalatiile, piulitele, tevile de cupru si in-niciun-caz-de-Pexal, coturile, garniturile si alte minuni pe care niciodata in viata asta nu le intalnesti in mod firesc.

Te bucuri de noile achizitii si ti le tot imaginezi instalate. Numai ca realitatea se incapataneaza sa ia directia catre ceea ce pare sa devina un cosmar si nicidecum baia de vis. Intr-un final, lucrurile par sa capete forma. Nici tie nu-ti vine sa crezi ca intregul proces se apropie de sfarsit. Gata cu facturile, cu bonurile fiscale, cu alergatura, cu vecinii care-ti bat in teava, cu vecinii care-ti spun "Usa blocului trebuie sa stea inchisa!" in timp ce tu cari usi de 2 metri duminica pe la ora doua, in plina amiaza, fara sa te gandesti ca, pare-se, hotii ar putea prada covorasul de la intrarea in bloc, oglinda sparta din lift sau facturile din cutiile postale imposibil de incuiat.

Te temi parca sa incepi sa te bucuri. E aproape miezul noptii si comunici prin mesaje cu un prieten bun oferind subtitrari pentru desfasurarea de forte din baie. In cele din urma, cu o expresie vizibil triumfatoare a unui om care a muncit totusi mult in ultimele trei zile, esti anuntat ca peste vreo doua ore poti face dus.

Esti fericit pana la cer si-i dai omului cat ii datorezi, ba inca si peste ca sa fie multumit si, oricum, se apropie si Craciunul. Inchizi usa si mergi sa testezi fericit sunetul apei. Deschizi robinetii lasati inchisi de instalator. Si-ti dai seama in urmatorul minut, cand apa incepe sa tasneasca din trei locuri deodata, ca motivul pentru care erau inchisi e ca instalatorul nu facuse probe. Pui mana pe telefon, il pescuiesti pe instalator din parcare si-l aduci sus cu o falca-n cer si una-n pamant (si, desigur, cu liftul).

Situatia de sub chiuveta se rezolva printr-o strangere a garniturii (te-ntrebi si astazi de ce operatiunea nu fusese executata la timp). Situatia de langa ceasuri e una complexa. De vina e, se pare, o piesa care nu se prea potriveste. Cu siguranta, si piesa se gandea in acel moment ce cauta ea acolo. Neputincios in fata acestor forte misterioase care par sa agite apa astfel incat sa tasneasca in mod neasteptat dupa ce ai inlocuit tevile vechi cu unele noi (sau, cel putin, asa ai crezut), instalatorul (suspectat in prezent ca duce o viata dubla, cea de-a doua fiind cea in care merge prin casele oamenilor pretinzand ca e instalator) ridica neputincios din umeri. "Maine la cat ajungeti acasa?".

Pentru prima oara, dupa cele trei saptamani in care altii ridica o casa, in fata ochilor tai se face negru. Privirea ti se impaienjeneste si stii ca ceea ce urmeaza nu e de bun augur pentru Cel-Ce-Pare-Dar-Nu-E-Instalator.

Pleaca, dupa ce a estimat ca la doua minute curge cate o picatura, deci nu e pericol de inundatie. In mintea ta nu te mai auzi decat pe tine, incercand sa-ti potolesti niste instincte similare cu cele ale omului primitiv iesit la vanatoare.

La ora doua noaptea, adormi. Te trezesti din ora in ora fiindca tot ti se pare ca auzi galgaitul suav al apei care se prelinge la al doilea etaj si-ti ineaca vecina in somn. La 6.00 dimineata esti in picioare, la 6.30 esti afara in nameti cautand cel mai apropiat bancomat, la 7.00 ai doi instalatori noi la usa. In jurul lor, raze misterioase de lumina si "Aleluia!" pe fundal.

In 10 minute repara tot si iti rezolva si misterul piesei netrebnice care nu voia chip si pace sa se potriveasca: "Piesa asta nu e noua". Ti se duce atunci si ultimul strop de scuza pe care parca l-ai mai fi gasit pentru Instalatorul-Care-Nu-Era.

In seara asta, dupa o zi in care te bucuri ca nu te-a sunat nimeni sa iti spuna ca de la etajul 1 in sus se predau deja cursuri de inot, vei face primul dus. Cu teama, urmeaza sa pui piciorul in cadita sperand ca sub cada exista o scurgere, ca usile de sticla nu se vor face praf si pulbere, ca faianta nu o sa cada si ca nu o sa ramai cu capul de dus in mana.

Nu stii daca platesti pentru pacate savarsite intr-o alta viata, dar iti pui speranta in noul an. Nu mai ai atata incredere in sporul pe care ar trebui sa ti-l aduca graul crescut atat de verde si de frumos. Ai invatat deja, fara sa vrei, ca nu aduce anul ce aduce instalatorul.


n.r. - Acest text este un pamflet si va fi tratat ca atare.